Progrese în fertilizarea in vitro

Inteligenţa artificialã permite o abordare nouã a calitãţii embrionilor, morfologia blastociştilor fiind esenţialã în obţinerea unei sarcini.

Algoritmul STORK s-a realizat tocmai pentru a îmbunãtãţi rata de succes a personalului medical care lucreaza în domeniul RUAM.

Algoritmul coreleazã calitatea embrionilor cu vârsta femeilor. Este ştiut cã o datã cu înaintarea în vârstã scade rezerva ovarianã şi creşte riscul aneuploidiilor. La femei sub 37 ani sunt 66,3% şanse de a obţine o sarcinã, iar peste 41 ani şansa este de 13,8%.

ERA (endometrial receptivity analysis) indicã, în funcţie de receptivitatea endometrului, care este cea mai potrivitã zi pentru embriotransfer. Uneori, ziua 3 este prea devreme sau ziua 5 este prea târziu. Ginecologul specializat în infertilitate va efectua o biopsie endometrialã sub anestezie. Rezultatul biopsiei endometriale indicã, la fiecare pacientã în parte, care este fereastra de implantare.

Imunofenotiparea reprezintã evaluarea numarului si tipului de leucocite si limfocite, exprimate ca numãr şi procent dintr-un întreg. Evaluarea lor poate fi utilã pentru ca nivele crescute ale acestor celule se pot asocia cu probleme de fertilitate:

  • Limfocitele NK – tip CD 56+
  • Limfocitele B – tip CD 19+5+ – care se asociaza cu productia de anticorpi autoimuni.

Teste de incompatibilitate: HLA şi DQ

Embrionul , chiar dacã este considerat imunologic diferit faţã de mamã, va reuşi sã se implanteze în endometru pentru a evolua. 

Existã situaţii în care embrionul prezintã prea multe similitudini genetice cu mama, acest lucru ar declanşa , prin expuneri repetate în timp, un rãspuns imun inadecvat din partea mamei, cu activarea celulelor NK şi afectarea procesului de implantare.

Testul de infertilitate Mozaic depistează:
– anticorpi anti-ovar;
– anticorpi anti placentari;
– anticorpi anti țesut uterin;
– anticorpi anti-spermatozoizi;
– anticorpi anti celule Leydig.

Fiecare caz se va trata individual şi se va stabili conduita în funcţie de particularitãţile acestuia.

Aneuploidiile şi importanţa testãrii genetice

O datã cu înaintarea în vârstã creşte scade rezerva ovarianã şi creşte riscul de aneuploidii.

Indicaţiile testãrii genetice:

–          Cupluri cu infertilitate;

–          Avorturi habituale în antecedente;

–          Nou-nãscuţi cu multiple malformaţii;

–          Nou-nãscuţi morţi.

Aneuploidia are ca mecanism de producere nondisjuncţia (lipsa de separare a cromozomilor), care poate surveni fie în meioză, fie în mitoză. De obicei este afectată o singură pereche de cromozomi.

Existã aneuploidii:

–          Autozomale: trisomiile 13, 18, 21 (Down);

–          Ale cromozomilor sexuali: ale cromozomului X sau ale cromozomului Y;

–          Structurale: deleţia , duplicaţie, inversie, translocaţie, izocromozom, cromozom inelar, cromozom marker.

Cum funcţioneazã testele prenatale neinvazive?

În timpul sarcinii, fragmente de ADN fetal traverseazã placenta şi ajung în circulaţia sangvinã maternã. Aceste fragmente ADN conţin informaţia geneticã referitoare la numãrul cromozomilor fetali. Testul se efectueazã dintr-o probã de sânge matern din care se vor analiza fragmentele ADN de origine fetalã cu scopul de a identifica anomaliile cromozomiale prezentate anterior.

Testul de screening prenatal neinvaziv (TPN): eliminã riscul rezultat din recoltare, atât pentru mama cât si pentru fãt. Pentru efectuarea acestui test se va recolta o probã de sânge de la mamã. Se recomandã şi recoltarea unei probe de raclaj bucal de la tatã întrucat, în anumite situaţii analiza acestei probe poate imbunatãţi rata de detecţie a testului.

Care este acuratețea testului ?

Rata de detecţie: peste  99% pentru cromozomii testati.

Cerclajul uterin

Insuficienţa sau incompetenţa cervicalã este o patologie asociatã sarcinii în care cervixul se deschide înainte de termen sau în absenţa travaliului.

Efectele unui cervix incompetent sunt observate în al doilea sau al treilea trimestru de sarcinã. În aceastã perioadã, orificiul cervical intern se deschide, urmeazã ruperea prematurã a membranelor şi avort sau naştere prematurã.

Cerclajul este o procedurã chirurgicalã ce are scopul de a menţine colul închis pe toatã perioada sarcinii.

Intervenţia este relativ simplã şi dureazã cca 10-15 minute.

Dacã ai mai puţin de 24 sãptãmâni de sarcinã (peste 12 sãptãmâni), istoric de naştere prematurã sau ecografia a arãtat cã cervixul este deschis, ţi se va recomanda cerclajul uterin. În timpul acestei interventii chirurgicale, colul uterin este cusut pentru a rãmâne închis artificial pânã la termen, iar suturile sunt îndepãrtate în ultima luna de sarcinã sau în timpul travaliului.

Recomandat este repausul fizic, chiar repausul la pat şi repausul sexual.

Controlul ginecologic este esenţial în bunul mers al sarcinii.

PRP ovarian

Este o procedurã care prelungeşte perioada fertilã şi întârzie instalarea menopauzei. Se foloseşte sângele propriu care se injecteazã dupã ce a fost centrifugat în prealabil si separate componentele celulare.

Terapia PRP este recomandatã şi utilizatã în tratarea şi pregãtirea ovarelor pentru o viitoare sarcinã, dar şi pentru rejuvenarea ovarianã care prelungeşte sãnãtatea şi tonusul femeilor aflate în premenopauzã sau chiar la menopauzã.

Ce sunt factorii de creştere? Cum acţioneazã? Este o procedurã fãrã riscuri?

Factorii de creştere sunt produşi pe cale naturalã de anumite celule din sãnge atunci când apar accidente şi au rolul de a repara ţesuturile afectate. Este o combinaţie de factori care previne infecţia şi ajutã la apariţia de epiteliu nou şi refacerea vaselor de sânge şi a altor structuri.

PRP reprezintã plasma bogata in trombocite. Aceasta este componenta care se injecteazã în vederea obţinerii regenerãrii tisulare. PRP conţine doar trombocite şi întreaga populaţie de celule albe, bogatã şi ea în factori de regenerare.

PRP a fost utilizat în dermatologie şi ortopedie. Se utilizeazã sângele propriu, deci nu existã riscul transmiterii de boli infecţioase. Nu se îmbunãtãţeşte sângele cu alte componente , deci nu existã risc de alergie.

În ce constã procedura?

Procesul de intinerire ovarianã implică două etape, având ca rezultat concepții naturale – sarcini după tratamente PRP. Prima etapã este pregãtirea pentru PRP. Se recolteazã sânge intravenos. Se vor separa componentele sângelui.

În urma centrifugãrii sângelui se obţin trei fracţiuni:

·         componenta alcatuita numai din hematii, gasita la baza tubului folosit pentru centrifugare, de culoare rosie.

·         componenta de culoare opalescenta situata la suprafata, numita PPP – Platelet Poor Plasma – plasma saraca in trombocite, care contine numai plasma, fara componente celulare.

·         portiune extrem de redusa cantitativ, aflata intre cele doua, care este PRP – plasma bogata in trombocite. Aceasta este componenta care se injecteaza in vederea obtinerii regenerarii tisulare. Tehnic vorbind, PRP nu contine doar trombocite, ci si intreaga populatie de celule albe, bogata si ea in factori de regenerare.

Durata este sub o orã.

PRP ovarian constã în injectarea ovarianã a plasmei bogate în trombocite. Este o procedurã efectuatã sub ghidaj ecografic şi anestezie cu Propofol. Este asemãnãtoare cu cea de la puncţia ovarianã în vedea fertilizãrii in vitro.

Care sunt riscurile dar şi avantajele procedurii?

Avantajul major este posibilitatea obţinerii unei sarcini ulterior PRP ovarian: sarcinã cu ovocite propri şi nu ovocite donate. Riscurile sunt minime, fiind aceleaşi de la FIV: posibilã durere, sângerare.

Cine poate beneficia de PRP?

Pacientele pot fi încadrate în 4 categorii:

1.     Femei sub 50 ani aflate la menopauzã sau perimenopauzã ;

2.     Femei infertile peste 35 ani, cu rezervã ovarianã scãzutã şi AMH scãzut;

3.     Femei infertile sub 35 ani, cu rezervã ovarianã scãzutã şi AMH scãzut

4.     Femei aflate la menopauza precoce (POF).

În ce constã procedura?

În cazul femeilor la menopauzã, PRP ovarian se poate efectua oricând. În cazul femeilor care au menstruaţie, PRP ovarian se efectueazã pe perioada de început a ciclului menstrual.

Pentru a monitoriza efectul PRP ovarian se dozeazã AMH (hormon anti Müllerian), FSH,LH şi estradiol.

Dacã nivelul AMH creşte, iar nivelul FSH, LH, estradiol scade : PRP ovarian a avut efectul dorit.
Dacã se constatã rejuvenarea ovarianã dar nu se instaleazã sarcina: se iau în calcul şi alţi factori de infertilitate.

Rezultate:

PRP ovarian se efectueazã pentru rejuvenarea ovarianã cu şanse mari de succes.

Infertilitatea masculinã

Infertilitatea afecteazã 15% din cupluri şi este definitã ca lipsa apariţiei sarcinii dupã un an de contacte sexuale regulate şi neprotejate.

Cauze masculine de infertilitate:

·         Infecţii testiculare;

·         Cancer testicular;

·         Intervenţii chirurgicale la nivelul testiculelor;

·         Temperatura crescutã în zona genitalã; 

·         Disfuncţii ejaculatorii ;

·         Varicocel ;

·         Testicule necoborate ;

·         Hipogonadism ;

·         Anomalii genetice ;

·         Oreion ;

·         Hipospadias ;

·         Fibroza chistica ;

·         Chimioterapia si radioterapia ;

·         Anumite afecţiuni cronice: diabet zaharat, boli tiroidiene, sindromul Cushing ;

·         Anumite medicamente: sulfasalazine, steroizii anabolizanti, etc.

·         Consumul de alcool ;

·         Consumul de droguri ilegale.

Diagnosticarea infertilitatii masculine

Spermograma ;
Spermocultura ;
Culturi din secretie uretrala ;
Testare anticorpi antispermatici ;
Teste hormonale ;
Ecografie testiculara si urologica ;
Examinare urologica ;
Investigarea ejacularii retrograde ;
Biopsie testiculara ;
DFI- test – evaluarea fragmentarii ADN spermatic ;
Testarea aneuploidiei spermatozoizilor – FISH sperm ;
Screening pentru cancerul de prostata ;
Evaluarea factorilor de risc legati de mediu si stil de viata.

În majoritatea cazurilor, sarcina se poate obţine în urma procedurilor de fertilizare in vitro.

Tratamentele sunt individualizate, in functie de particularitatea cazului.

Teste de infertiliate Mozaic

Infertilitatea este o problemã cu care se confruntã cca 25% din cupluri. Este recomandat sã se efectueze teste pentru depistarea cauzei infertilitãţii dacã nu s-a obţinut o sarcinã dupã un an de contacte sexuale neprotejate.

Testul de infertilitate Mozaic presupune determinare de:

–          Anticorpi anti-ovar;

–          Anticorpi anti-placentari;

–          Anticorpi anti-ţesut uterin;

–          Anticorpi anti-spermatozoizi;

–          Anticorpi anti-celule Leydig.

✅Anticorpi anti-ovar: aceştia constituie un grup heterogen de autoanticorpi dirijaţi de organism împotriva celulelor ovarelor proprii. Existã anticorpi anti celule foliculare, celule granulare, celule stromale şi alte componente. Anticorpii anti antigene ovariene se identificã la 80% din cazurile de sindrom de insuficienţã ovarianã prematurã (sindrom de epuizare ovarianã precoce), aceştia pot duce la infertilitate.

✅Anticorpi anti-placentari: aceştia sunt îndreptaţi împotriva ţesutului placentar. Sunt detectaţi la 17% din femeile care au avut douã sau mai multe avorturi spontane succesive şi cca 34% din femeile care au avut trei sau mai multe avorturi spontane.

✅Anticorpii anti-ţesut uterin: sunt îndreptaţi împotriva ţesutului uterin care, în endometriozã, sunt dispersaţi în organism.

✅Anticorpi anti-spermatozoizi: aceştia apar împotriva spermatozoizilor, modificându-le activitatea. Se recomandã dozarea acestora atât la femeie cât şi la bãrbat.

✅Anticorpi anti-celule Leydig: sunt îndreptaţi împotriva ţesutului testicular, în special împotriva structurilor producãtoare de hormoni ale celulelor interstiţiale Leydig şi împotriva hormonilor masculini. Celulele Leydig produc testosteron, responsabil de dezvoltarea organelor reproductive în timpul pubertãţii şi la menţinerea funcţiei epiteliale în tubii seminiferi.

Hiperemeza gravidicã

Definiţie: Hiperemeza gravidica (HG) este o complicatie ce insoţeşte primul trimestru de sarcinã.
Afecţiunea se caracterizeazã prin greţuri severe, vomã, scãdere ponderalã şi dezechilibre electrolitice. Este contraindicatã automedicaţia. Apare cetonurie, scãdere în greutate de cca 5%.

Epidemiologie: greţurile şi vãrsãturile apar la 70-85% din femei. Hiperemeza gravidicã apare la 0,5-2%.

Factori de risc:

-creşterea în volum a masei placentare (ex.: sarcinã molarã, sarcinã molarã);

-istoric familial;

-istoric de hiperemezã la sarcinile anterioare;

-femei cu greţuri, vãrsãturi dupã administrare de estrogen (ex.: ovare polichistice);

-istoric de migrene;

-fãt de sex feminin.

Afecţiuni medicale asociate:

-hCG este un stimulator tiroidian; peste 70% din femeile cu hiperemezã au nivel crescut de tiroxinã liberã  şi nivel redus de TSH;

-rar, encefalopatia Wernicke, datoritã deficienţei de vitamina B1, rupturã esofagianã sau pneumotorace;

-depresie.

Diagnostic:

Semne şi simptome:

-greţuri şi vãrsãturi apar de la 9 sãptãmâni;

-tipic: fãrã dureri, febrã sau cefalee.

Laborator:

-Enzime hepatice: uşor crescute (<300 U/l);

-bilirubina sericã: uşor crescute (<4mg/dl);

-amilaze şi lipaze: uşor crescute (<5 ori );

-electroliţi: alcalozã metabolicã hipocloremicã;

-cetonurie;

-TSH, tiroxina liberã, triiodotiroxina: dacã se suspecteazã afecţiuni tiroidiene.

Imagistic: evaluare ecograficã când se suspecteazã sarcina multiplã sau molarã.

Tratament:

Medicamentos:

-Vitamina B6, eventual asociat cu Doxiciclina şi prometazina, M;

-Metoclopramidã sau Trimetobenzamidã;

-tratament perfuzabil pentru a combate deshidratarea;

Monitorizarea pacientei:

-starea de hidratare;

-greutate;

-electoliţi;

-hemoleucograma;

-monitorizarea  naşterii premature.

Teste în infertilitatea femininã

Diagnosticul de infertilitate nu este unul ușor.

Sunt câteva etape în stabilirea acestui diagnostic şi se adreseazã ccuplurilor care nu au obţinut o sarcinã pe cale naturalã dupã un an de contacte sexuale neprotejate. Este important ca viitorii părinți să se prezinte la medicul specialist în infertilitate întrucât timpul nu este deloc prietenul fertilității feminine.

Pentru depistarea infertilității feminine:


1. – LH sau hormonul luteinizant – stimulează și acționează asupra ovarelor și testiculelor (gonadele); nivelul acestui hormon din sânge sau urină oferă, de asemenea, informații concludente despre fertilitatea unei persoane, fie că e vorba de femeie sau bărbat;


2.- FSH sau hormonul foliculostimulant – reglează ciclul menstrual și producția de ovule la nivelul ovarelor; are o valoare ridicată după ovulație;


3. -Estradiol – este cel mai potent hormon estrogen natural și este produs de ovare;


4.- Progesteron – este un hormon produs de ovare și contribuie la îngroșarea pereților interni ai uterului, pregătindu-l astfel pentru o eventuală sarcină;


5.-Prolactină – este un hormon secretat de glanda hipofiză anterioară și are rolul de a declanșa și menține secreția lactată. La femei, valoarea prolactinei crește începând din perioada pubertății și scade după debutul menopauzei.


6.-TSH, T3, free T4 – sunt hormoni specifici glandei tiroide și evaluează funcționarea acestui organ important;


7.-AMH sau hormonul anti-Mullerian – este un marker semnificativ al rezervei ovariene, estimează timpul rămas pentru a putea avea o sarcină, dar poate oferi date și despre debutul menopauzei.

Ecografia transvaginală și examenele din secreția vaginală și testul Papanicolau sunt o altă etapă din cadrul testelor pentru depistarea infertilității de tip feminin. Dacă ecografia se realizează pentru a vizualiza cavitatea uterină și pentru a identifica eventualele anomalii ale uterului sau ovarelor, testele pentru secreție vaginală se fac pentru a exclude o posibilă infecție cu Chlamydia, Mycoplasma și Ureaplasma.

Histerosalpingografia este investigația ce verifică starea uterului și a trompelor uterine la femeile care nu pot rămâne însărcinate pe cale naturală ori la cele care au avut unul sau mai multe avorturi spontane. În timpul ecografiei, se introduce în colul uterin un tub subțire (o canulă) apoi, cu ajutorul unei seringi, se introduce în uter (prin canulă) substanța de contrast. Când aceasta va umple cavitatea uterului și pătrunde în trompele uterine, medicul face câteva imagini radiografice. După obținerea imaginilor, tubul este îndepărtat, iar substanța de contrast va fi absorbită rapid în sânge și se va elimina din organism. Investigația medicală durează 15-30 de minute.

Este foarte utilã sonohisterosalpingografia (investigaţie nedureroasã ce utilizeazã tehnologia HyCoSy).

Histeroscopia : diagnosticã şi intervenţionalã (poate depista septuri uterine, fibroame, polipi).

Testul CA 125 – un marker tumoral ale cărui valori mari sunt întâlnite în cazul carcinomului ovarian, dar şi în alte afecţiuni maligne, cum ar fi cele la nivelul endometrului, sânului, tractului gastrointestinal. Un nivel crescut poate apărea și în cazul unor afecțiuni benigne, cum sunt chistele ovariene, endometrioza, cervicita, uterul fibromatos, afecţiuni digestive.

Fiecare caz este tratat individualizat.

Conizaţia LEEP şi Crioterapia

Conizaţia LEEP şi crioterapia sunt termeni care descriu tehnicile chirurgicale de îndepãrtare a zonei de transformare şi a unei porţiuni a canalului endocervical.

Conizaţia poate fi diagnosticã şi terapeuticã.

Crioterapia şi laser CO2 sunt proceduri de ablaţie a zonei de transformare şi se folosesc ca tratament al cazurilor de displazie cervicalã.

 

Indicaţii:

* LEEP/LLETZ:

– tratament al CIN 2 sau 3 cu EEC ( chiuretaj encocervical) negativ.

* Conizaţia (indicaţia clasicã):

– cancer cervical microinvaziv (<3mm)

– EEC anormal (pozitiv)

– discrepanţã de 2 grade între citologia Papanicolaou şi biopsia cervicalã

– colposcopie cu rezultate modificate

– adenocarcinom in situ

– suspiciune colposcopicã.

 

Tratament:

Evaluare chimioterapicã a displaziei cervicale cu inhibitori de COCS-2.

Chirurgical:

LEEP:

– anestezie cervicalã (tipic în bloc local intracervical)

– selectarea setãrilor (60:60 Blend 1)

– incizie largã ce cuprinde zona de transformare şi zona lezionalã

– loop mic cu extirparea de endocervix

– cauterizarea zonei de con

– aplizarea de Monsel şi/sau Gelfoam

CKC:

– anestezia pacientei şi a cervixului

– suturã cervix-vagin la 3 şi 9 pentru tracţiune şi hemostazã

– excizia conului (ZT şi zonã de endocervix)

– cauterizarea zonei

– sutura şi hemostaza

– aplicare de Monsel şi/sau Gelfoam.

Conizaţie laser:

– anestezie

– folosirea  laser CO2 şi biopsie laser (TZ şi endocervix)

– laser/cauterizarea conului excizat

– hemostazã

– suturã

– Monsel şi/sau  Gelfoam.

 

Tratamentul este individualizat în funcţie de pacientã.

Sinechia uterinã

Sinechia uterinã (sindromul Asherman) se manifestã prin aderenţe la nivelul cavitãţii uterine. Acestea apar datoritã unor intervenţii traumatice şi nu se ascociazã întotdeauna cu amenoree şi infertiliate.

 

Clasificarea sinechiilor:

– minore: <1/4 din cavitatea uterinã

– moderate: 1/4 -3/4 din cavitatea uterinã

– severã: >3/4 din cavitatea uterinã.

Apare frecvent dupã chiuretaj uterin.

 

Factori de risc asociaţi:

– sarcina: hemoragii postpartum , hemoragii post abortum

– chiretaj uterin

– hipoestrogenemie

– infecţii/endometritã

– anomalii uterine congenitale (uter septat)

– intervenţii uterine pentru sept, miom submucos, polip cu baza largã de implantare

– metroplastie abdominalã

– miomectomie pe cale abdominalã

– avorturi recurente

– retenţie placentarã, placentã aderentã

– cezarianã.

 

Fiziopatologie:

– peretele endometrial opus este denudat sau traumatizat de intervenţii chirurgicale sau traume mecanice, infecţii, hiperplazia cu hipertrofie a endometrului normal datoritã hipoestrogenemiei (stare postpartum sau post abortum)

– aglutinarea suprafeţei endometriale duce la lize

– cicatricele formate între suprafeţele miometriale sunt avasculare şi stimuleazã hiperplazia şi hipertrofia endometrului şi apariţia de cicatrice dense, fibroase (mai ales în prezenţa unui proces inflamator)

– similar, chirurgia uterinã duce la cicatrice uterinã (electrocauterizare, laser).

 

Semne şi simptome:

– amenoree sau hipomenoree

– dismenoree

– infertilitate.

 

Imagistic:

– ecografia endovaginalã poate evidenţia prezenţa sau absenţa lizelor, aria de obliterare şi, eventual, acumularea de sânge

– histerografia

– RMN

– histeroscopia.

 

Tratament:

Este chirurgical şi constã în reconstrucţia endometrialã, asigurarea continuitãţii lumenului tubar, prevenirea recurenţelor, restabilirea menstruaţiei.

Rezultate foarte bune se obţin prin intervenţie histeroscopicã.

 

Monitorizarea pacientei:

La 3-4 cicluri menstruale ( intervenite dupã operaţie):

– histeroscopie

– histerosalpingoscopie

– histergrafie.

Bartholinita acutã

Apare, frecvent, la vârsta de 20-29 ani.

Epidemiologie: majoritatea infecţiilor sunt cu organisme aerobe şi anaerobe de la nivelul vaginului sau a florei cervicale. În marea majoritate a cazurilor, se asociazã cu gonorrhea sau chlamydia.

Examen fizic: apare o modificare chisticã la nivelul labiei mari (ora 5:00 sau 7:00 reper fiind introitul vaginal).

Teste de laborator: abcesul glandei Bartholin are asociate infecţii cu gonorrhea sau chlamydia. De aceea se recomandã analizele de urinã sau endocervicale pentru chlamydia şi gonorrhea.

Tratament:

–          Tratament antibiotic cu spectru larg (aerob si anaerob);

–          Se poate initia tratament cu Clindamicin (protectie impotriva Stafilococului);

–          Doza initiala de Ceftriaxona 125 mg si Clindamicin 300 mg (p.o. penrtu 7 zile) pentru protectie antibacteriana (flora anaeroba si posibil gonoreea si Chlamydia) ; ex: Ceftriaxon 125mg si Clindamicin 300 mg pentru 7 zile sau Ofloxacin 400mg si Flagyl 500mg pentru 7 zile.

–          Incizia la nivelul zonei de maxima colectie.

Este recomandat controlul ginecologic periodic şi , atunci când este cazul, efectuarea de investigaţii suplimentare. Tratamentul este individualizat.

Listerioza în sarcinã

Listeria determinã una din cele mai răspândite toxiinfecții alimentare.

Acest bacil gram negativ se gãseşte  în carne crudă, lapte nepasteurizat, brânzeturi moi, mezeluri, unt, legume crude, pește afumat, înghețată. Este un microorganism extrem de rezistent care supraviețuiește temperaturilor scăzute, căldurii și acidității gastrice.

Profilaxie

Toate produsele animale inclusiv ouale, carnea si produsele de pasare, trebuie gãtite cu mare grijã. De asemenea, trebuie evitat consumul laptelui nepasteurizat (prin pasteurizare are loc un proces de fierbere a laptelui in care bacteriile sunt distruse) şi toate fructele şi legumele trebuie bine spãlate înainte de a fi consumate. Atât mâinile cât şi ustensilele de gãtit, trebuie spãlate cu apã fierbinte şi cu sãpun dupã contactul cu alimentele, în special cu delicatesele din carne şi cu carnea crudã.

Listerioza poate debuta în orice trimestru al sarcinii, însă majoritatea cazurilor sunt diagnosticate abia în trimestrul 3 datorită eșecului în obținerea culturilor bacteriene, nașterii premature, avortului spontan sau a morții intrauterine a fătului.
Dacă simptomele severe apar foarte rar la femeia însărcinată, infecția fătului cu Listeria poate fi chiar fatală în 20-30% din cazuri. La nou-născuți bacteria poate produce două tipuri de infecțiicu debut precoce – apar în prima săptămână de viață și cu debut tardiv– declanșate după prima săptămână de viață.

Diagnostic de laborator

-bacteriologic;

-diagnosticul serologic: anticorpilor anti listeriolizină;

-hemoculturi la orice femeie însărcinată care se prezintă cu febră;

Tratament

-antibioticul trebuie să traverseze bariera placentară: penicilina, ampicilina și amoxicilina.

-listerioza neonatală necesită 2 săptămâni de tratament cu ampicilină în funcție de vârsta și greutatea corporală a sugarului. În infecțiile grave se poate adăuga gentamicina