-spermograma: un material seminal normal este considerat acela care contine peste 20.000.000 de spermatozoizi/ml si care au o mobilitate de 50%

-spermocultura: Infertilitatea masculina este cauzata in proportie de 6-10% de o infectie urogenitala. Unele infectii pot influenta productia sau sanatatea spermei sau pot cauza cicatrici care blocheaza traseul spermei.
In aceasta categorie se includ inflamatia epididimului (epididimita) sau a testiculelor (orhita) si unele infectii cu transmitere sexuala, respectiv gonoreea, HIV, chlamydia, mycoplasma, dar si infectii localizate la nivelul altor sisteme ale organismului, precum tuberculoza oreionul si infectiile de tract urinar.
Tratamentul unei infectii active reuseste sa restabileasca de obicei fertilitatea, iar in cazul unei infectii netratate timp indelungat se pot extrage chirurgical spermatozoizi pentru a fi folositi la ICSI si FIV. Tratamentul se adreseaza cuplului, nu numai partenerului ,masculin.

 -anticorpii antispermatici sunt celule ale sistemului imunitar care identifica in mod gresit spermatozoizii drept invadatori si incearca sa ii elimine. Nu sunt o problema comuna (observata la aproximativ 8% dintre barbatii infertili) si pot aparea atat la barbati, cat si la femei, ingreunand procesul de conceptie al unui copil.
La barbati o infectie a prostatei sau o leziune la nivelul testiculelor poate declansa un raspuns imunitar cand spermatozoizii vin in contact cu sangele. Acest lucru se poate intampla si in urma unei interventii chirurgicale precum o biopsie sau o vasectomie.

Solutia in aceasta situatie este inseminarea intrauterina sau fertilizarea in vitro.
Testul pentru verificarea acestor anticorpi presupune colectarea unei mostre de sperma in urma unei perioade 3-5 zile de abstinenta sexuala

-dozarile hormonale: testosteron , prolactina, FSH, LH

Investigatiile si tratamentul se decid de medicul care investigheaza cuplul infertil.

Macrosomia fetalã este definitã ca fiind de peste 4-4,5 kg la naştere, indiferent de vârsta gestaţionalã sau peste 90 percentile.

Factorii de risc:

-antecedente de fãt macrosom;

-pacienta supraponderalã;

-greutate în exces în sarcinã ;

-diabet pregestaţional sau gestaţional;

-multiparitatea;

-fãt de sex masculin;

-vârsta gestaţionalã > 40 sãptãmâni;

-etnia: femeile hispanice sunt predispuse la feţi macrosomi;

-dacã mama avea o greutate mare când s-a nãscut;

-înãlţimea mamei;

-vârsta mamei sub 17 sau peste 40 ani;

-testul de toleranţã la glucozã modificat;

-hemoglobina glicozilatã a gravidei crescutã.

Diagnosticul macrosomiei fetale se poate stabili clinic (cu o eroare de ± 500 grame) şi ecografic, în vederea stabilirii conduitei corespunzătoare la naştere. Se recomandă ca înaintea examinării ecografice să se caute factorii de risc menţionaţi mai sus în fiecare caz în parte, având în vedere faptul că acurateţea estimării ultrasonografice a greutăţii fetale în cazul macrosomiei este suboptimală, cu o valoare pozitivă predictivă de 38- 67%.

Cresterea excesiva a fatului in viata intrauterina creste simultan riscul matern pentru complicatiile obstreticale, avand uneori o influenta letala. Cresterea disproportiei cefalo-pelvice determina un travaliu prelungit, precum si necesitatea administrarii ocitocicelor la nastere, in timpul travaliului si apelarea la operatia cezariana.

Unul dintre riscurile fatului macrosom este cresterea incidentei traumatismelor obstreticale, determinand cresterea mortalitatii perinatale si neonatale.

Complicatiile care apar la copiii cu greutate mare la nastere sunt: asfixie severa, traumatism obstretical cu hemoragie intracraniana, hematom cranian, fractura de clavicula sau paralizie de plex brahial. Mai pot aparea policitemia si hiperbilirubinemia neonatala.

Conduita in timpul sarcinii si la nastere se stabileste in functie de particularitatea cazului.

·         LEEP, LLETZ, CKC şi conizaţia laser Co2: sunt termeni care descriu tehnici de extirpare pe cale chirurgicalã a zonei de joncţiune şi o parte a canalului cervical.

·         Conizaţia poate fi diagnosticã şi terapeuticã.

Indicaţii:

*LEEP/ LLETZ;

–          tratamentul CIN2 sau CIN3 cu ECC negativ;

*Conizaţia este indicatã:

–          Cancer cervical microinvaziv (<3mm);

–          Rezultat anormal (pozitiv) la examenul histopatologic;

–          Discrepanţã între rezultatul Babeş-Papanicolaou şi biopsie;

–          Colposcopie nesatisfãcãtoare;

–          Adenocarcinom in situ;

–          Suspiciune colposcopicã de invazie.

Riscuri:

• sângerare;

• infecţii;

• risc de naştere prematurã;

Beneficii:

• prevenţia cancerului cervical;

• tratamentul displaziei de col.

Prognosticul:

• favorabil, dacã se exclude cancerul cervical;

• risc de recurenţã sau de displazie persistentã este de 10-25%;

• riscul de recurenţã este independent de tipul de conizaţie;

Atitudinea terapeuticã este decisã de medicul curant şi depinde de particularitatea cazului.

Inteligenţa artificialã permite o abordare nouã a calitãţii embrionilor, morfologia blastociştilor fiind esenţialã în obţinerea unei sarcini.

Algoritmul STORK s-a realizat tocmai pentru a îmbunãtãţi rata de succes a personalului medical care lucreaza în domeniul RUAM.

Algoritmul coreleazã calitatea embrionilor cu vârsta femeilor. Este ştiut cã o datã cu înaintarea în vârstã scade rezerva ovarianã şi creşte riscul aneuploidiilor. La femei sub 37 ani sunt 66,3% şanse de a obţine o sarcinã, iar peste 41 ani şansa este de 13,8%.

ERA (endometrial receptivity analysis) indicã, în funcţie de receptivitatea endometrului, care este cea mai potrivitã zi pentru embriotransfer. Uneori, ziua 3 este prea devreme sau ziua 5 este prea târziu. Ginecologul specializat în infertilitate va efectua o biopsie endometrialã sub anestezie. Rezultatul biopsiei endometriale indicã, la fiecare pacientã în parte, care este fereastra de implantare.

Imunofenotiparea reprezintã evaluarea numarului si tipului de leucocite si limfocite, exprimate ca numãr şi procent dintr-un întreg. Evaluarea lor poate fi utilã pentru ca nivele crescute ale acestor celule se pot asocia cu probleme de fertilitate:

• Limfocitele NK – tip CD 56+
• Limfocitele B – tip CD 19+5+ – care se asociaza cu productia de anticorpi autoimuni.

Teste de incompatibilitate: HLA şi DQ

Embrionul , chiar dacã este considerat imunologic diferit faţã de mamã, va reuşi sã se implanteze în endometru pentru a evolua. 

Existã situaţii în care embrionul prezintã prea multe similitudini genetice cu mama, acest lucru ar declanşa , prin expuneri repetate în timp, un rãspuns imun inadecvat din partea mamei, cu activarea celulelor NK şi afectarea procesului de implantare.

Testul de infertilitate Mozaic depistează:
– anticorpi anti-ovar;
– anticorpi anti placentari;
– anticorpi anti țesut uterin;
– anticorpi anti-spermatozoizi;
– anticorpi anti celule Leydig.

Fiecare caz se va trata individual şi se va stabili conduita în funcţie de particularitãţile acestuia.

O datã cu înaintarea în vârstã creşte scade rezerva ovarianã şi creşte riscul de aneuploidii.

Indicaţiile testãrii genetice:

–          Cupluri cu infertilitate;

–          Avorturi habituale în antecedente;

–          Nou-nãscuţi cu multiple malformaţii;

–          Nou-nãscuţi morţi.

Aneuploidia are ca mecanism de producere nondisjuncţia (lipsa de separare a cromozomilor), care poate surveni fie în meioză, fie în mitoză. De obicei este afectată o singură pereche de cromozomi.

Existã aneuploidii:

–          Autozomale: trisomiile 13, 18, 21 (Down);

–          Ale cromozomilor sexuali: ale cromozomului X sau ale cromozomului Y;

–          Structurale: deleţia , duplicaţie, inversie, translocaţie, izocromozom, cromozom inelar, cromozom marker.

Cum funcţioneazã testele prenatale neinvazive?

În timpul sarcinii, fragmente de ADN fetal traverseazã placenta şi ajung în circulaţia sangvinã maternã. Aceste fragmente ADN conţin informaţia geneticã referitoare la numãrul cromozomilor fetali. Testul se efectueazã dintr-o probã de sânge matern din care se vor analiza fragmentele ADN de origine fetalã cu scopul de a identifica anomaliile cromozomiale prezentate anterior.

Testul de screening prenatal neinvaziv (TPN): eliminã riscul rezultat din recoltare, atât pentru mama cât si pentru fãt. Pentru efectuarea acestui test se va recolta o probã de sânge de la mamã. Se recomandã şi recoltarea unei probe de raclaj bucal de la tatã întrucat, în anumite situaţii analiza acestei probe poate imbunatãţi rata de detecţie a testului.

Care este acuratețea testului ?

Rata de detecţie: peste  99% pentru cromozomii testati.

Insuficienţa sau incompetenţa cervicalã este o patologie asociatã sarcinii în care cervixul se deschide înainte de termen sau în absenţa travaliului.

Efectele unui cervix incompetent sunt observate în al doilea sau al treilea trimestru de sarcinã. În aceastã perioadã, orificiul cervical intern se deschide, urmeazã ruperea prematurã a membranelor şi avort sau naştere prematurã.

Cerclajul este o procedurã chirurgicalã ce are scopul de a menţine colul închis pe toatã perioada sarcinii.

Intervenţia este relativ simplã şi dureazã cca 10-15 minute.

Dacã ai mai puţin de 24 sãptãmâni de sarcinã (peste 12 sãptãmâni), istoric de naştere prematurã sau ecografia a arãtat cã cervixul este deschis, ţi se va recomanda cerclajul uterin. În timpul acestei interventii chirurgicale, colul uterin este cusut pentru a rãmâne închis artificial pânã la termen, iar suturile sunt îndepãrtate în ultima luna de sarcinã sau în timpul travaliului.

Recomandat este repausul fizic, chiar repausul la pat şi repausul sexual.

Controlul ginecologic este esenţial în bunul mers al sarcinii.

Este o procedurã care prelungeşte perioada fertilã şi întârzie instalarea menopauzei. Se foloseşte sângele propriu care se injecteazã dupã ce a fost centrifugat în prealabil si separate componentele celulare.

Terapia PRP este recomandatã şi utilizatã în tratarea şi pregãtirea ovarelor pentru o viitoare sarcinã, dar şi pentru rejuvenarea ovarianã care prelungeşte sãnãtatea şi tonusul femeilor aflate în premenopauzã sau chiar la menopauzã.

Ce sunt factorii de creştere? Cum acţioneazã? Este o procedurã fãrã riscuri?

Factorii de creştere sunt produşi pe cale naturalã de anumite celule din sãnge atunci când apar accidente şi au rolul de a repara ţesuturile afectate. Este o combinaţie de factori care previne infecţia şi ajutã la apariţia de epiteliu nou şi refacerea vaselor de sânge şi a altor structuri.

PRP reprezintã plasma bogata in trombocite. Aceasta este componenta care se injecteazã în vederea obţinerii regenerãrii tisulare. PRP conţine doar trombocite şi întreaga populaţie de celule albe, bogatã şi ea în factori de regenerare.

PRP a fost utilizat în dermatologie şi ortopedie. Se utilizeazã sângele propriu, deci nu existã riscul transmiterii de boli infecţioase. Nu se îmbunãtãţeşte sângele cu alte componente , deci nu existã risc de alergie.

În ce constã procedura?

Procesul de intinerire ovarianã implică două etape, având ca rezultat concepții naturale – sarcini după tratamente PRP. Prima etapã este pregãtirea pentru PRP. Se recolteazã sânge intravenos. Se vor separa componentele sângelui.

În urma centrifugãrii sângelui se obţin trei fracţiuni:

·         componenta alcatuita numai din hematii, gasita la baza tubului folosit pentru centrifugare, de culoare rosie.

·         componenta de culoare opalescenta situata la suprafata, numita PPP – Platelet Poor Plasma – plasma saraca in trombocite, care contine numai plasma, fara componente celulare.

·         portiune extrem de redusa cantitativ, aflata intre cele doua, care este PRP – plasma bogata in trombocite. Aceasta este componenta care se injecteaza in vederea obtinerii regenerarii tisulare. Tehnic vorbind, PRP nu contine doar trombocite, ci si intreaga populatie de celule albe, bogata si ea in factori de regenerare.

Durata este sub o orã.

PRP ovarian constã în injectarea ovarianã a plasmei bogate în trombocite. Este o procedurã efectuatã sub ghidaj ecografic şi anestezie cu Propofol. Este asemãnãtoare cu cea de la puncţia ovarianã în vedea fertilizãrii in vitro.

Care sunt riscurile dar şi avantajele procedurii?

Avantajul major este posibilitatea obţinerii unei sarcini ulterior PRP ovarian: sarcinã cu ovocite propri şi nu ovocite donate. Riscurile sunt minime, fiind aceleaşi de la FIV: posibilã durere, sângerare.

Cine poate beneficia de PRP?

Pacientele pot fi încadrate în 4 categorii:

1.     Femei sub 50 ani aflate la menopauzã sau perimenopauzã ;

2.     Femei infertile peste 35 ani, cu rezervã ovarianã scãzutã şi AMH scãzut;

3.     Femei infertile sub 35 ani, cu rezervã ovarianã scãzutã şi AMH scãzut

4.     Femei aflate la menopauza precoce (POF).

În ce constã procedura?

În cazul femeilor la menopauzã, PRP ovarian se poate efectua oricând. În cazul femeilor care au menstruaţie, PRP ovarian se efectueazã pe perioada de început a ciclului menstrual.

Pentru a monitoriza efectul PRP ovarian se dozeazã AMH (hormon anti Müllerian), FSH,LH şi estradiol.

Dacã nivelul AMH creşte, iar nivelul FSH, LH, estradiol scade : PRP ovarian a avut efectul dorit.
Dacã se constatã rejuvenarea ovarianã dar nu se instaleazã sarcina: se iau în calcul şi alţi factori de infertilitate.

Rezultate:

PRP ovarian se efectueazã pentru rejuvenarea ovarianã cu şanse mari de succes.

Infertilitatea afecteazã 15% din cupluri şi este definitã ca lipsa apariţiei sarcinii dupã un an de contacte sexuale regulate şi neprotejate.

Cauze masculine de infertilitate:

·         Infecţii testiculare;

·         Cancer testicular;

·         Intervenţii chirurgicale la nivelul testiculelor;

·         Temperatura crescutã în zona genitalã; 

·         Disfuncţii ejaculatorii ;

·         Varicocel ;

·         Testicule necoborate ;

·         Hipogonadism ;

·         Anomalii genetice ;

·         Oreion ;

·         Hipospadias ;

·         Fibroza chistica ;

·         Chimioterapia si radioterapia ;

·         Anumite afecţiuni cronice: diabet zaharat, boli tiroidiene, sindromul Cushing ;

·         Anumite medicamente: sulfasalazine, steroizii anabolizanti, etc.

·         Consumul de alcool ;

·         Consumul de droguri ilegale.

Diagnosticarea infertilitatii masculine

Spermograma ;
Spermocultura ;
Culturi din secretie uretrala ;
Testare anticorpi antispermatici ;
Teste hormonale ;
Ecografie testiculara si urologica ;
Examinare urologica ;
Investigarea ejacularii retrograde ;
Biopsie testiculara ;
DFI- test – evaluarea fragmentarii ADN spermatic ;
Testarea aneuploidiei spermatozoizilor – FISH sperm ;
Screening pentru cancerul de prostata ;
Evaluarea factorilor de risc legati de mediu si stil de viata.

În majoritatea cazurilor, sarcina se poate obţine în urma procedurilor de fertilizare in vitro.

Tratamentele sunt individualizate, in functie de particularitatea cazului.

Infertilitatea este o problemã cu care se confruntã cca 25% din cupluri. Este recomandat sã se efectueze teste pentru depistarea cauzei infertilitãţii dacã nu s-a obţinut o sarcinã dupã un an de contacte sexuale neprotejate.

Testul de infertilitate Mozaic presupune determinare de:

–          Anticorpi anti-ovar;

–          Anticorpi anti-placentari;

–          Anticorpi anti-ţesut uterin;

–          Anticorpi anti-spermatozoizi;

–          Anticorpi anti-celule Leydig.

✅Anticorpi anti-ovar: aceştia constituie un grup heterogen de autoanticorpi dirijaţi de organism împotriva celulelor ovarelor proprii. Existã anticorpi anti celule foliculare, celule granulare, celule stromale şi alte componente. Anticorpii anti antigene ovariene se identificã la 80% din cazurile de sindrom de insuficienţã ovarianã prematurã (sindrom de epuizare ovarianã precoce), aceştia pot duce la infertilitate.

✅Anticorpi anti-placentari: aceştia sunt îndreptaţi împotriva ţesutului placentar. Sunt detectaţi la 17% din femeile care au avut douã sau mai multe avorturi spontane succesive şi cca 34% din femeile care au avut trei sau mai multe avorturi spontane.

✅Anticorpii anti-ţesut uterin: sunt îndreptaţi împotriva ţesutului uterin care, în endometriozã, sunt dispersaţi în organism.

✅Anticorpi anti-spermatozoizi: aceştia apar împotriva spermatozoizilor, modificându-le activitatea. Se recomandã dozarea acestora atât la femeie cât şi la bãrbat.

✅Anticorpi anti-celule Leydig: sunt îndreptaţi împotriva ţesutului testicular, în special împotriva structurilor producãtoare de hormoni ale celulelor interstiţiale Leydig şi împotriva hormonilor masculini. Celulele Leydig produc testosteron, responsabil de dezvoltarea organelor reproductive în timpul pubertãţii şi la menţinerea funcţiei epiteliale în tubii seminiferi.

Definiţie: Hiperemeza gravidica (HG) este o complicatie ce insoţeşte primul trimestru de sarcinã.
Afecţiunea se caracterizeazã prin greţuri severe, vomã, scãdere ponderalã şi dezechilibre electrolitice. Este contraindicatã automedicaţia. Apare cetonurie, scãdere în greutate de cca 5%.

Epidemiologie: greţurile şi vãrsãturile apar la 70-85% din femei. Hiperemeza gravidicã apare la 0,5-2%.

Factori de risc:

-creşterea în volum a masei placentare (ex.: sarcinã molarã, sarcinã molarã);

-istoric familial;

-istoric de hiperemezã la sarcinile anterioare;

-femei cu greţuri, vãrsãturi dupã administrare de estrogen (ex.: ovare polichistice);

-istoric de migrene;

-fãt de sex feminin.

Afecţiuni medicale asociate:

-hCG este un stimulator tiroidian; peste 70% din femeile cu hiperemezã au nivel crescut de tiroxinã liberã  şi nivel redus de TSH;

-rar, encefalopatia Wernicke, datoritã deficienţei de vitamina B1, rupturã esofagianã sau pneumotorace;

-depresie.

Diagnostic:

Semne şi simptome:

-greţuri şi vãrsãturi apar de la 9 sãptãmâni;

-tipic: fãrã dureri, febrã sau cefalee.

Laborator:

-Enzime hepatice: uşor crescute (<300 U/l);

-bilirubina sericã: uşor crescute (<4mg/dl);

-amilaze şi lipaze: uşor crescute (<5 ori );

-electroliţi: alcalozã metabolicã hipocloremicã;

-cetonurie;

-TSH, tiroxina liberã, triiodotiroxina: dacã se suspecteazã afecţiuni tiroidiene.

Imagistic: evaluare ecograficã când se suspecteazã sarcina multiplã sau molarã.

Tratament:

Medicamentos:

-Vitamina B6, eventual asociat cu Doxiciclina şi prometazina, M;

-Metoclopramidã sau Trimetobenzamidã;

-tratament perfuzabil pentru a combate deshidratarea;

Monitorizarea pacientei:

-starea de hidratare;

-greutate;

-electoliţi;

-hemoleucograma;

-monitorizarea  naşterii premature.

Diagnosticul de infertilitate nu este unul ușor.

Sunt câteva etape în stabilirea acestui diagnostic şi se adreseazã ccuplurilor care nu au obţinut o sarcinã pe cale naturalã dupã un an de contacte sexuale neprotejate. Este important ca viitorii părinți să se prezinte la medicul specialist în infertilitate întrucât timpul nu este deloc prietenul fertilității feminine.

Pentru depistarea infertilității feminine:

1. – LH sau hormonul luteinizant – stimulează și acționează asupra ovarelor și testiculelor (gonadele); nivelul acestui hormon din sânge sau urină oferă, de asemenea, informații concludente despre fertilitatea unei persoane, fie că e vorba de femeie sau bărbat;

2.- FSH sau hormonul foliculostimulant – reglează ciclul menstrual și producția de ovule la nivelul ovarelor; are o valoare ridicată după ovulație;

3. -Estradiol – este cel mai potent hormon estrogen natural și este produs de ovare;

4.- Progesteron – este un hormon produs de ovare și contribuie la îngroșarea pereților interni ai uterului, pregătindu-l astfel pentru o eventuală sarcină;

5.-Prolactină – este un hormon secretat de glanda hipofiză anterioară și are rolul de a declanșa și menține secreția lactată. La femei, valoarea prolactinei crește începând din perioada pubertății și scade după debutul menopauzei.

6.-TSH, T3, free T4 – sunt hormoni specifici glandei tiroide și evaluează funcționarea acestui organ important;

7.-AMH sau hormonul anti-Mullerian – este un marker semnificativ al rezervei ovariene, estimează timpul rămas pentru a putea avea o sarcină, dar poate oferi date și despre debutul menopauzei.

Ecografia transvaginală și examenele din secreția vaginală și testul Papanicolau sunt o altă etapă din cadrul testelor pentru depistarea infertilității de tip feminin. Dacă ecografia se realizează pentru a vizualiza cavitatea uterină și pentru a identifica eventualele anomalii ale uterului sau ovarelor, testele pentru secreție vaginală se fac pentru a exclude o posibilă infecție cu Chlamydia, Mycoplasma și Ureaplasma.

Histerosalpingografia este investigația ce verifică starea uterului și a trompelor uterine la femeile care nu pot rămâne însărcinate pe cale naturală ori la cele care au avut unul sau mai multe avorturi spontane. În timpul ecografiei, se introduce în colul uterin un tub subțire (o canulă) apoi, cu ajutorul unei seringi, se introduce în uter (prin canulă) substanța de contrast. Când aceasta va umple cavitatea uterului și pătrunde în trompele uterine, medicul face câteva imagini radiografice. După obținerea imaginilor, tubul este îndepărtat, iar substanța de contrast va fi absorbită rapid în sânge și se va elimina din organism. Investigația medicală durează 15-30 de minute.

Este foarte utilã sonohisterosalpingografia (investigaţie nedureroasã ce utilizeazã tehnologia HyCoSy).

Histeroscopia : diagnosticã şi intervenţionalã (poate depista septuri uterine, fibroame, polipi).

Testul CA 125 – un marker tumoral ale cărui valori mari sunt întâlnite în cazul carcinomului ovarian, dar şi în alte afecţiuni maligne, cum ar fi cele la nivelul endometrului, sânului, tractului gastrointestinal. Un nivel crescut poate apărea și în cazul unor afecțiuni benigne, cum sunt chistele ovariene, endometrioza, cervicita, uterul fibromatos, afecţiuni digestive.

Fiecare caz este tratat individualizat.

Conizaţia LEEP şi crioterapia sunt termeni care descriu tehnicile chirurgicale de îndepãrtare a zonei de transformare şi a unei porţiuni a canalului endocervical.

Conizaţia poate fi diagnosticã şi terapeuticã.

Crioterapia şi laser CO2 sunt proceduri de ablaţie a zonei de transformare şi se folosesc ca tratament al cazurilor de displazie cervicalã.

 

Indicaţii:

* LEEP/LLETZ:

– tratament al CIN 2 sau 3 cu EEC ( chiuretaj encocervical) negativ.

* Conizaţia (indicaţia clasicã):

– cancer cervical microinvaziv (<3mm)

– EEC anormal (pozitiv)

– discrepanţã de 2 grade între citologia Papanicolaou şi biopsia cervicalã

– colposcopie cu rezultate modificate

– adenocarcinom in situ

– suspiciune colposcopicã.

 

Tratament:

Evaluare chimioterapicã a displaziei cervicale cu inhibitori de COCS-2.

Chirurgical:

LEEP:

– anestezie cervicalã (tipic în bloc local intracervical)

– selectarea setãrilor (60:60 Blend 1)

– incizie largã ce cuprinde zona de transformare şi zona lezionalã

– loop mic cu extirparea de endocervix

– cauterizarea zonei de con

– aplizarea de Monsel şi/sau Gelfoam

CKC:

– anestezia pacientei şi a cervixului

– suturã cervix-vagin la 3 şi 9 pentru tracţiune şi hemostazã

– excizia conului (ZT şi zonã de endocervix)

– cauterizarea zonei

– sutura şi hemostaza

– aplicare de Monsel şi/sau Gelfoam.

Conizaţie laser:

– anestezie

– folosirea  laser CO2 şi biopsie laser (TZ şi endocervix)

– laser/cauterizarea conului excizat

– hemostazã

– suturã

– Monsel şi/sau  Gelfoam.

 

Tratamentul este individualizat în funcţie de pacientã.