Virusul herpes simplex tip 2 (genital)

HSV (virusul herpes) este raspandit ubicuitar; majoritatea populatiei (>80%) prezinta anticorpi anti-HVS, ceea ce indica o expunere foarte frecventa la acest virus.

Cai de transmitere a HVS-2:

  • prin contact sexual;
  • prin contact oral-genital;
  • de la mama la nou-nascut in timpul nasterii.

Varsta medie de aparitie la ambele sexe este de 20-24 ani.

Herpes virusurile persista in organism si dupa vindecarea clinica, uneori pe toata durata vietii individului (persista in stare de latenta in ganglionii nervilor senzitivi a teritoriilor afectate).

Herpesul genital este considerat in prezent prima cauza de ulceratie genitala in tarile dezvoltate.

Transmiterea se face prin contact direct cu leziunile sau cu secretiile infectate (saliva, secretii genitale) ale indivizilor simptomatici sau asimptomatici. Riscul de transmitere creste daca persoana care vine in contact cu leziunile/secretiile mentionate mai sus prezinta si unele zone de discontinuitate ale mucoasei/tegumentului (ulceratii, mici leziuni). Transmiterea se face in 70% din cazuri in perioadele de eliminare asimptomatica a virusului.

Leziunile veziculo-ulcerative sunt localizate pe vulva, vagin, cervix la femei, penis la barbati, regiunile perianala si anala. Printre complicatiile herpesului genital se numara si meningismul (28% din cazuri) si meningita aseptica (5% din cazuri).

Nou-nascutul/fatul se poate contamina pe urmatoarele cai:

  1. In utero – pe cale transplacentara, daca mama se infecteaza pentru prima data in cursul sarcinii si in acest caz exista o concentratie foarte mare de virioni in sange care se pot transmite fatului.
  2. In timpul nasterii prin contactul direct cu secretiile cervico-vaginale infectate ale mamei. Riscul de transmiterea la fat este foarte crescut daca mama se infecteaza pentru prima data (face herpes genital) cu cateva luni inainte de nastere.
  3. Dupa nastere, de la mama sau de la membrii anturajului care prezinta recidive sau care elimina virusul asimptomatic prin secretii salivare.

In cazul infectarii mamei pentru prima data in timpul sarcinii, se impune nasterea prin operatie cezariana. O situatie dificila este aceea cand mama se infecteaza pentru prima data in timpul nasterii, dar nu prezinta nici un simptom (infectie asimptomatica); in aceasta situatie este destul de dificila preventia aparitiei herpesului neonatal. Daca mama prezinta o recidiva a herpesului in saptamana care precede nasterea, se impune nasterea prin cezariana. In cazul in care mama a prezentat inainte de a ramane insarcinata herpes genital recidivant, se recomanda metode de intarire a imunitatii si in acest caz nasterea se poate realiza pe cale naturala.

In concluzie, intretinerea de raporturi sexuale pe durata sarcinii creste semnificativ riscul de transmitere a herpesului la fat sau la nou nascut, cu consecinte potential fatale asupra acestuia.

Nou-nascutii dobandesc infectia HVS prin contactul cu secretiile infectate, cel mai adesesa in timpul travaliului. 90% din herpesul neonatal este contactat perinatal, 5-8% este congenital si cateva cazuri sunt dobandite postnatal prin contactul cu membri ai familiei sau personalul sanitar care prezinta infectie HVS-1 orolabiala simptomatica sau asimptomatica. 70% din cazurile de herpes neonatal sunt cauzate de HVS-2 si dobandite majoritar in cursul travaliului. Herpesul congenital este cauzat de infectii materne cu HVS-1 si HVS-2 ; nou-nascutii afectati prezinta: microcefalie, hidrocefalie si corioretinita.

Sindroamele de sistem nervos central asociate cu HVS-2 includ: meningita, meningita aseptica recurenta (Mollaret’s) si meningoencefalita neonatala.

Alte complicatii ale infectiei primare cu HVS-2: monoartrita, trombocitopenia, necroza suprarenaliana si mioglobinuria. Sarcina poate predispune la infectii generale diseminate.

Diagnostic:

Medicul specialist stabileste diagnosticul de herpes genital prin inspectia vizuala a zonei genitale in cazul in care leziunea este tipica sau prin prelevarea unei probe din leziune, in cazul in care este atipica.

Infectia cu virusul Herpes Simplex este dificil de diagnosticat intre episoadele de reactivare, cand nu exista nici un fel de leziune.

Medicul specialist va examina cervixul la femei si uretra la barbati pentru descoperirea unor eventuale leziuni interne. Analizele sangvine pentru depistarea virusurilor Herpex Simplex 1 si 2 pot fi de ajutor, cu toate ca rezultatele nu sunt intotdeauna precise.

Tratament:

Nu exista nici tratament care sa elimine infectia cu virusul Herpes Simplex 2, dar medicii pot recomanda medicamente antivirale, cu administrare orala sau unguente, care pot grabi vindecarea leziunilor.

Medicamentele antialgice (impotriva durerilor) procurate fara prescriptie medicala pot fi eficiente in ceea ce priveste disconfortul produs de leziuni.

In cazul in care reactivarile sunt frecvente, medicul va recomanda medicamente antivirale (ca de exemplu aciclovir, famciclovir, valaciclovir) administrate pe perioade lungi de timp pentru a incerca reprimarea reactivarilor.

Nici un tratament nu poate vindeca infectia cu HSV 2. Virusul ramane cantonat in organismul uman definiv, odata ce persoana este infectata. Virusul este cantonat inactiv la nivelul celulelor nervoase pana cand apar factorii declansatori, care il reactiveaza. Episoadele simptomatice, care includ veziculele dureroase, pot fi controlate medicamentos.

Persoanele care au infectie cu HSV 2 pot avea de asemenea o viata sexuala regulata, dar folosind prezervativul.

Femeile infectate pot avea copii, prin supravegherea atenta a sarcinii de catre un medic specialist.