Se indicã determinarea lui pentru a evalua dezvoltarea placentei şi evaluarea riscului de a dezvolta preeclampsie, a sarcinilor cucopii care au greutate micã (raportat la vârsta gestaţionalã) şi cele cutrisomie 13, 18, 21.
Preeclampsia este definitã ca hipertensiune de novo (>140/90mmHg, la douã determinãri separate la interval de 6 ore) dezvoltatã dupã 20 sãptãmâni de gestaţie la femei cu tensiune anterior normalã, cu coexistenţa unei proteinuria semnificative (>0,3g/24h) şi a prezenţei edemelor. Este o boalã multi sistemicã. Preeclampsia apare la 3-5% sarcini şi poate duce la omorbiditate şi mortalitate maternã şi fetalã.
Complicaţiile determinate de preeclampsie sunt:
– moarte perinatalã înainte de 34 sãptãmâni;
– restricţie în dezvoltarea fãtului;
– naşterea prematurã.
Factorii de risc pentru dezvoltarea preeclampsiei:
– Istoric anterior de preeclampsie;
– Prezenţa anticorpilor anti-fosfolipidici;
– Diabet zaharat;
– Sarcinã multiparã;
– Sarcinã nuliparã;
– Risc familial de preeclampsie;
– BMI >25;
– Vârsta mamei <18 sau > 35-40 ani;
– Reproducere asistatã.
Factorul de creştere placentar este oglicoproteinã angiogenicã omoloagã factorului de creştere a endoteliului vascular, care existã sub 4 izoforme datoritã splicingului alternativ al mARNal transcriptului primar PLGF. Izoformele predominante sunt PLGF-1 şi PLGF-2.
Valorile serice ale PLGF cresc o datã cu vârsta gestaţionalã, atingând un maxim în sãptãmânile 26-30 şi scad pe mãsurã cesarcina se apropie de termen.
În sarcinã, PLGF este implicat în dezvoltarea placentei. Nivelul PLGF în sãptãmânile 11-13 de gestaţie este redus la cazurile care vor dezvolta ulterior preeclampsie. Valorile scazute sunt consecinţa afectãrii invaziei trofoblastice a arterilor spiralate.
