Vaginita bacteriana

Ecosistemul vaginal este reprezentat de interactiunea intre flora vaginala, flora microbiana, estrogeni si factorul gazda.

Factorii de aparare impotriva dezechilibrelor la acest nivel sunt: aciditatea marcata si epiteliul gros, protectiv.

Vaginita bacteriana apare datorita suprapopularii cu o varietate de specii bacteriene, in special anaerobi. Cel mai frecvent intalniti sunt: Bacteroides, Peptostreptococcus, Gardnerella vaginalis, Mycoplasma hominis.

Bacteriile anaerobe produc enzime care lizeaza peptidele la aminoacizi si rezulta produsi asociati cu secretia si mirosul caracteristic.

Vaginita bacteriana este cunoscuta si ca vaginita nespecifica sau vaginita cu Gardnerella.

Clinic:

* 50% din femeile cu vaginita bacteriana sunt asimptomatice;

* simptomul cel mai frecvent este secretia verzuie sau maronie, cu miros greu.

Diagnosticul este pus in baza a trei din cele patru criterii:

* pH vaginal mai mare de 4,5;

* in solutie salina se vede un fond „curat”, cu putine leucocite sau chiar fara leucocite. Este importanta vizualizarea celulei scuamoase in care bacteria cocobacilara impiedica observarea marginilor ascutite si a citoplasmei.

* aplicarea solutiei KOH 10% produce un miros de peste  (test pozitiv);

* prezenta unei secretii inchise la culoare, omogene, cu miros greu.

Tratamentul:

  1. Vaginal:

– crema cu clindamicina 2%, aplicata intravaginal, seara, 7 zile;

– Metronidazol intravaginal, 2ori/zi, 5 zile;

  1. Oral :

– Metronidazol 500mg, 2ori/zi, 7 zile sau 250mg de 3 ori/zi, 7 zile sau o doza unica de 2g;

– Clindamicina: 300mg de 3ori/zi, 7 zile. Efecte secundare posibile: diaree.

Tratementul se adreseaza si partenerilor sexuali si este recomandat repausul sexual pe durata tratamentului.

Tratamentul in timpul sarcinii trebuie sa tina cont de asocierea reactiilor adverse materne si prognosticul fetal in caz de vaginita bacteriana.

– Clindamicina poate fi utilizata pe tot parcursul sarcinii;

– Metronidazolul poate fi utilizat dupa primul trimestru.

Pacientele care prezinta recurente trebuie investigate si pentru alte boli cu transmitere sexuala.