Macrosomia fetalã este definitã ca fiind de peste 4-4,5 kg la naştere, indiferent de vârsta gestaţionalã sau peste 90 percentile.
Factorii de risc:
-antecedente de fãt macrosom;
-pacienta supraponderalã;
-greutate în exces în sarcinã ;
-diabet pregestaţional sau gestaţional;
-multiparitatea;
-fãt de sex masculin;
-vârsta gestaţionalã > 40 sãptãmâni;
-etnia: femeile hispanice sunt predispuse la feţi macrosomi;
-dacã mama avea o greutate mare când s-a nãscut;
-înãlţimea mamei;
-vârsta mamei sub 17 sau peste 40 ani;
-testul de toleranţã la glucozã modificat;
-hemoglobina glicozilatã a gravidei crescutã.
Diagnosticul macrosomiei fetale se poate stabili clinic (cu o eroare de ± 500 grame) şi ecografic, în vederea stabilirii conduitei corespunzătoare la naştere. Se recomandă ca înaintea examinării ecografice să se caute factorii de risc menţionaţi mai sus în fiecare caz în parte, având în vedere faptul că acurateţea estimării ultrasonografice a greutăţii fetale în cazul macrosomiei este suboptimală, cu o valoare pozitivă predictivă de 38- 67%.
Cresterea
excesiva a fatului in viata intrauterina creste simultan riscul matern pentru
complicatiile obstreticale, avand uneori o influenta letala. Cresterea disproportiei
cefalo-pelvice determina un travaliu prelungit, precum si necesitatea
administrarii ocitocicelor la nastere, in timpul travaliului si apelarea la
operatia cezariana.
Unul dintre riscurile fatului macrosom este cresterea incidentei traumatismelor obstreticale,
determinand cresterea mortalitatii perinatale si neonatale.
Complicatiile care apar la copiii cu greutate mare la nastere sunt: asfixie
severa, traumatism obstretical cu hemoragie intracraniana, hematom cranian, fractura de clavicula sau paralizie de plex brahial. Mai pot aparea policitemia si
hiperbilirubinemia neonatala.
Conduita in timpul sarcinii si la nastere se stabileste in functie de particularitatea cazului.
