Citomegalovirus (CMV): este un virus rãspândit care infecteazã în utero 1-2% din toţi copiii. Ȋntre 1/5.000 și 1/20.000 copii prezintã la naștere anomalii severe.
Gravidele care prezintã o infecţie iniţialã în sarcinã prezintã riscul unor complicaţii severe la copii comparativ cu gravidele care prezintã recurenţe.
Gravidele seronegative infectate prima oarã cu CMV vor transmite infecţia la copii în 30-40% din cazuri. Doar 2-4% vor prezenta simprome severe la naștere.
Gravidele seropozitive care prezintã recurenţe ale infecţiei vor transmite infecţia la copii doar în 1% din cazuri, iar 99% dintre aceștia nu vor avea probleme de sãnãtate la naștere. Copiii afectaţi vor prezenta întarzierea vorbirii, dificultãţi la învãţare (datoritã surditãţii neuro-senzoriale). Un numãr redus de copii afectaţi vor prezenta corioretinitã.
Nu existã o corelaţie între momentul expunerii la CMV și tipul afectãrii, dar este cert faptul cã manifestãrile sunt severe dacã infectarea este în prima parte a sarcinii.
Efectele neonatale sunt:
– microcefalie și hihrocefalie;
– greutate micã la naștere;
– corioretinitã;
– hepatosplenomegalie;
– calcifieri cerebrale;
– retard psihic;
– icter prelungit;
– anemie hemoliticã și purpura trombocitopenicã;
– bloc cardiac;
– peteșii;
– deces neonatal precoce.
Manifestãrile cele mai frecvente sunt: hepatomegalia, splenomegalia, peteșiile.
Ecografia poate evidenţa:
– lichid amniotic normal, crescut sau redus;
– placentã maritã (50%);
– hidrocefalie;
– calciferi periventriculare;
– parenchim cerebral neomogen;
– microcefalie;
– ascitã;
– colecţii pleurale bilaterale;
– întârziere de creștere intrauterinã;
– cardiomegalie;
– anomalii septale;
– mase chistice pelvine;
– mase ecografice abdominale;
– splenomegalie;
– hidrops;
– moarte fetalã.
Gravida poate prezenta urmatoarele simptome: febrã, fatigabilitate, pneumonie, sindrom de polinucleozã infecţoasã, faringitã , hepatitã viralã. Simptomele pot sã aparã la 9-60 zile de la primoinfecţie.
Diagnosticul serologic al CMV se face în dinamicã, prin repetarea testelor la douã sãptãmâni. Rezultatele pot stabili infecţia acutã, antecedentul infecţios sau imunizarea pasivã.
– IgM fals pozitiv prin reacţie încrucișatã cu factorul reumatoid;
– IgM prezent în concentraţii scãzute în reactivãri sau reinfecţii;
Diagnosticul de certitudine:
– creșterea IgG de 4 ori la 2 sãptãmâni;
– IgM egal sau cel puţin 30% din valoarea IgG;
– identificarea virusului în secreţii.
IgM apar la 4-6 sãptãmâni de la primoinfecţie și persistã pânã la 16-20 sãptãmâni.
Primoinfecţia este diagnosticatã prin seroconversia IgG la douã testãri succesive, determinarea IgM și raportarea la IgG prelevaţi simultan. IgM specific CMV apare prezent și la infecţia recurentã și la reactivarea infecţiei. Este utilã evaluarea aviditãţii IgG. Rãspunsul IgG în primoinfecţie este progresiv: aviditate scãzutã la debutul infecţiei și aviditate crescutã dupã câteva sãptãmâni.
Tratament:
Nu existã vaccin sau tratament specific pentru CMV.
Prevenţie:
– igiena în cursul sarcinii: spãlatul mâinilor cu apã și sãpun dupã contactul cu diferite secreţii;
– evaluarea infecţiei CMV la toate gravidele;
– evaluarea riscului alãptãrii de catre mamele recent infectate CMV.
