Diagnosticul de infertilitate nu este unul ușor.
Sunt câteva etape în stabilirea acestui diagnostic şi se adreseazã ccuplurilor care nu au obţinut o sarcinã pe cale naturalã dupã un an de contacte sexuale neprotejate. Este important ca viitorii părinți să se prezinte la medicul specialist în infertilitate întrucât timpul nu este deloc prietenul fertilității feminine.
Pentru depistarea infertilității feminine:
1. – LH sau hormonul luteinizant – stimulează și acționează asupra ovarelor și
testiculelor (gonadele); nivelul acestui hormon din sânge sau urină oferă, de
asemenea, informații concludente despre fertilitatea unei persoane, fie că e
vorba de femeie sau bărbat;
2.- FSH sau hormonul foliculostimulant – reglează ciclul menstrual și producția
de ovule la nivelul ovarelor; are o valoare ridicată după ovulație;
3. -Estradiol – este cel mai potent hormon estrogen natural și este produs de
ovare;
4.- Progesteron – este un hormon produs de ovare și contribuie la îngroșarea
pereților interni ai uterului, pregătindu-l astfel pentru o eventuală sarcină;
5.-Prolactină – este un hormon secretat de glanda hipofiză anterioară și are
rolul de a declanșa și menține secreția lactată. La femei, valoarea prolactinei
crește începând din perioada pubertății și scade după debutul menopauzei.
6.-TSH, T3, free T4 – sunt hormoni specifici glandei tiroide și evaluează
funcționarea acestui organ important;
7.-AMH sau hormonul anti-Mullerian – este un marker semnificativ al rezervei
ovariene, estimează timpul rămas pentru a putea avea o sarcină, dar poate oferi
date și despre debutul menopauzei.
Ecografia transvaginală și examenele din secreția vaginală și testul Papanicolau sunt o altă etapă din cadrul testelor pentru depistarea infertilității de tip feminin. Dacă ecografia se realizează pentru a vizualiza cavitatea uterină și pentru a identifica eventualele anomalii ale uterului sau ovarelor, testele pentru secreție vaginală se fac pentru a exclude o posibilă infecție cu Chlamydia, Mycoplasma și Ureaplasma.
Histerosalpingografia este investigația ce verifică starea uterului și a trompelor uterine la femeile care nu pot rămâne însărcinate pe cale naturală ori la cele care au avut unul sau mai multe avorturi spontane. În timpul ecografiei, se introduce în colul uterin un tub subțire (o canulă) apoi, cu ajutorul unei seringi, se introduce în uter (prin canulă) substanța de contrast. Când aceasta va umple cavitatea uterului și pătrunde în trompele uterine, medicul face câteva imagini radiografice. După obținerea imaginilor, tubul este îndepărtat, iar substanța de contrast va fi absorbită rapid în sânge și se va elimina din organism. Investigația medicală durează 15-30 de minute.
Este foarte utilã sonohisterosalpingografia (investigaţie nedureroasã ce utilizeazã tehnologia HyCoSy).
Histeroscopia : diagnosticã şi intervenţionalã (poate depista septuri uterine, fibroame, polipi).
Testul CA 125 – un marker tumoral ale cărui valori mari sunt întâlnite în cazul carcinomului ovarian, dar şi în alte afecţiuni maligne, cum ar fi cele la nivelul endometrului, sânului, tractului gastrointestinal. Un nivel crescut poate apărea și în cazul unor afecțiuni benigne, cum sunt chistele ovariene, endometrioza, cervicita, uterul fibromatos, afecţiuni digestive.
Fiecare caz este tratat individualizat.
