Sindromul TORCH reprezinta acronimul medical al unei pleiade de 5 sau mai multe infectii congenitale, cel mai frecvent de natura virala, care afecteaza fatul sau nou nascutul si care i-au fost transmise acestuia intrauterin, de la mama. Cele 5 infectii sunt toxoplasmoza (T), rubeola (R), cytomegalovirus (C), herpes simplex (H) si altele (Others).
Categoria de alte infectii „others” include: hepatita B, sifilis, infectia HIV, virusul varicelo-zosterian, fiecare avand semne si simptome specifice sau mai putin specifice, in functie de diversi factori (in principal varsta gestationala si stadiul organogenezei). Ca urmare, fiecare infectie asociaza un prognostic diferit.
Toate infectiile determina afectari oculare, ale sistemului nervos central si tegumentare si se caracterizeaza in special prin aparitia:
– Corioretinitei (inflamarea coroidei si a retinei oculare) – apare mai ales in infectiile cu Toxoplasma si Citomegalovirus.
– Microcefalie (tulburare in care diametrul capului este mai mic decat media normala pentru varsta si sexul pacientului).
– Calcificarecerebralafocala (aparitia unor depozite de calciu in diverse regiuni ale creierului).
Bolile infectioase induse de agentii complexului Torch in timpul sarcinii sunt capabile de a leza produsul de conceptie ducand la intreruperea prematura a sarcinii, moartea fetala sau malformatii fetale congenitale grave.
Se recomanda ca testul TORCH sa se efectueze in perioada pre-conceptiei ca un test de screening pentru a putea evalua momentul infectiei si gradul de imunitate al viitoarei mame. Riscul infectarii fatului si a manifestarii bolii depind de momentul in care a avut loc infectia mamei in timpul sarcinii, gradul de imunitate al mamei si varsta fatului in momentul in care a avut loc transmiterea infectiei la fat (seroconversia). Daca infectia a avut loc cu 6-9 luni inainte de a ramane insarcinata, organismul a dezvoltat imunitate la ea si de regula nu exista riscul de a o transmite la fat decat daca mama are un sistem imunitar slabit si astfel poate dezvolta o noua infectie activa. Infectia primara a mamei in cursul sarcinii prezinta cel mai mare grad de risc pentru o infectie congenitala, insa nu in toate cazurile de infectie materna exista si afectare intrauterina a fatului. Transmiterea materno-fetala prezinta consecinte grave asupra fatului, aceasta realizandu-se prenatal- prin trecerea de catre virus a barierei plancetare, perinatal- prin contactul nou-nascutului cu sangele si secretiile mamei si postnatal- prin alaptare.
Unele infectii pot fi tratate eficient cu antibiotice (cum este cazul toxoplasmozei si sifilisului), altele au vaccin preventiv (in special rubeola si varicela zoster).
Este foarte importanta diagnosticarea intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor prezenta probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita, malformatii fetale, icter, trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central, infectii cerebrale, infectii ale meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace, cataracta, surditate, retard mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si diateze hemoragice cu potential fatal.
Astazi exista o serie de teste paraclinice care pot obiectiva infectia nou-nascutului. Cel mai important este denumit simplu: testul TORCH si cuprinde de fapt un grup de analize de sange (determinari hematologice) care stabilesc prezenta anticorpilor specifici si nivelul concentratiei lor sangvine (anticorpii sunt molecule proteice secretate de sistemul imun al pacientului ca raspuns de aparare impotriva diverselor infectii).
1) Toxoplasmoza
Daca infectarea mamei are loc in primul trimestru de sarcina, transmiterea infectiei la fat se produce in cazuri rare, insa efectele asupra fatului sunt severe, producandu-se fie avort spontan, fie moartea nou nascutului. In cazul in care fatul supravietuieste, acesta poate prezenta malformatii grave sau retard mintal. Riscul de a transmite infectia fatului este mai mare in al doilea si al treilea trimestru de sarcina, efectele asupra fatului fiind mai putin severe, iar copii sunt de regula asimptomatici la nastere, manifestand simptomele bolii pe parcursul vietii .
2) Virusul citomegalic: infectia in cursul sarcinii implica un risc foarte crescut de malformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica).
Simptomele care pot apare: pneumonie, afectiuni gastrointestinale, oftalmologice si neurologice. Virusul poate fi transmis si postpartum- prin laptele matern. Cele mai frecvente manifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in cresterea intrauterina cu greutate mica la nastere, microcefalie, purpura si petesii, convulsii, hepatoslenomegalie, afectiuni ale sistemului nervos central.
Unele cazuri pot fi fatale, insa majoritatea nou-nascutilor supravietuiesc in prezenta unui tratament suportiv adecvat. Aproximativ 80% dintre acestia dezvolta insa complicatii in primul an de viata: surditate, tulburari de vedere si retard mental. Copiii care sunt asimptomatici la nastere se pot confrunta tardiv cu surditate, corioretinita, tulburari de coordonare a miscarii.
3) Virusul herpetic: Infectia survenita la noul nascut in timpul nasterii de la o mama cu herpes genital este extrem de severa putand duce pana la decesul acestuia, de aceea in acest caz se recomanda nasterea prin operatie cezariana.
4) Rubeola: este o boala contagioasa extrem de periculoasa daca este contactata in timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru, pentru majoritatea gravidelor existand un risc mare de avort spontan, iar celelalte putand naste copii cu malformatii congenitale extrem de grave. Este recomandata vaccinarea inainte de conceptie pentru acele femei care nu au fost vaccinate in copilarie. Pentru femeile care au fost vaccinate sau au facut boala in copilarie, riscul de a contacta si transmite virusul in timpul sarcinii este extrem de mic.
5) „Others” include: hepatita B, sifilis, infectia HIV, virusul varicelo-zosterian.
Medicul este cel care va decide conduita de urmat in fiecare caz in parte.
