* Incontinenţa urinarã afecteazã femeile de cinci ori mai frecvent decât barbaţii;
* Aproximativ 15% din femeile de 25-65 ani suferã de incontinenţã urinarã;
* Pânã la 40% din femeile peste 65 ani au incontinenţã urinarã;
* 50% din femeile instituţionalizate suferã de incontinenţã urinarã.
Incontinenta urinara de efort (IUE) este pierderea de urina o data cu cresterea presiunii abdominale (ex.: tuse sau efort).
Exista urmatoarele situatii:
-defectul anatomic al jonctiunii uterovezicale (frecvent in cazul leziunilor nervoase si ale planseului muscular pelvin, urmare a gravitatii): apare IUE adevarata;
-defectul sfincterului uretral, mai rar intalnit: este urmarea esecului procedurilor chirurgicale care corecteaza IUE.
Diagnosticul se pune prin:
1.Anamneza: evalueaza modul de urinare, monitorizeaza volumul urinarilor si frecventa, istoricul infectiilor urinare, interventiile chirurgicale urologice , istoricul obstetrical, tulburari ale SNC, administrarea de medicamente, alta patologie medicala;
2.Examen clinic: exacerbarea anumitor patologii;
3.Teste:
* o proba de urina de la mijlocul jetului: se face urocultura si antibiograma;
* Testare urodinamica:
a. fluxul urinar;
b. volumul urinar rezidual;
c. cistometria;
4.Testul cateterului drept (testul Q);
5.Teste urodinamice complexe;
6.Cistoscopia.
Tratamentul:
1.Nechirurgical:
-tratarea infectiei;
-exercitii Kegel: pentru musculatura pubococcigiana ce amelioreaza simptomele la 50-75% din cazuri;
-scaderea in greutate;
-tratarea tusei cronice; se recomanda renuntarea la fumat;
-electrostimularea;
-conurile vaginale;
-tratament medicamentor: anticolinergice , simpatomimeticele, estrogenul;
-pesarele;
-colagenul injectat periuretral amelioreaza proliferarea mucoasei in IUE.
2.Chirurgical:
-uretopexia retropubiana;
-procedurile de punctie (ex.Pereyra, Stamey, Raz);
-colporafia anterioara;
-histerectomia;
-procedurile de bandajare.
Tratamentul este individualizat si este important sa se actioneze din statiile incipiente ale simptomatologiei.
